Ø         O iniţiativă privată

O tânără absolventă a unei facultăţi de design, persoană inteligentă, descurcăreaţă, perseverentă în tot ceea ce întreprinde şi foarte atractivă din punct de vedere fizic, fără părinţi sau alte rude în capitală, era nevoită să încerce să se descurce prin propriile ei puteri, bazându-se doar pe relaţiile acumulate în perioada studiilor.

Visul ei, încă de când începuse studiile la facultate, era să-şi deschidă propria sa casă de modă, să aibă propria sa afacere. Pentru aceasta avea nevoie de enorme sume de bani, astfel încât nu întrevedea nici cea mai mică posibilitate de a începe chiar de la zero, în stadiul în care se afla, de a avea o carieră, aşa cum îşi dorea.

Deocamdată îşi impuse să facă tot ce îi stătea în puteri, pentru a deveni un bun şi renumit creator de modă, domeniu în care excela şi în care se simţea în largul ei. Încă din perioada anilor de studii la facultate a creat din propriile economii unele toalete pe care le-a vândut prietenelor sau colegelor. Făcea asta mai mult din plăcere decât pentru bani, stând serile târziu pentru a crea alte şi noi modele de vestimentaţie.

Constrânsă de împrejurări a încercat să se infiltreze în unele cercuri ale celor mai bine cotaţi oameni de afaceri, frecventând cluburi selecte. Fiind o persoană deosebit de amabilă, foarte isteaţă şi cu prestanţă, ştiind cum şi când să facă o afirmaţie sau cum să flateze pe cineva, a reuşit să se facă plăcută, să fie admirată şi să fie propulsată în mijlocul persoanelor importante, fiind invitată chiar la cocteiluri de către persoane importante, politicieni şi oameni de afaceri de diverse categorii.

Într-o dimineaţă primeşte un telefon de la o prietenă, fiica unui senator, care o invită la o petrecere de ziua onomastică a unui om politic. Fiind în continuare în căutarea unor sponsori sau a unor investitori, pentru a-şi vedea visul împlinit, nu a refuzat invitaţia. În seara mult aşteptată, la această petrecere l-a cunoscut pe directorul unui post de televiziune, care a remarcat-o invitând-o la dans. Acesta, după o conversaţie de doar câteva minute a fost profund impresionat de felul ei de a gândi şi i-a propus o invitaţie la o cină la restaurantul chinezesc. Ea a acceptat şi pentru faptul că era prima sa ocazie de a gusta specialităţi ale artei culinare chinezeşti, pe lângă motivul principal că directorul părea o persoană deosebit de captivantă şi cu un simţ al umorului foarte dezvoltat. După cină o invită acasă pentru a servi o ciocolată caldă, desertul ei preferat, de fapt însă pentru a-i arăta creaţiile sale vestimentare. Văzându-le, acestuia i-a venit ideea de a încerca lansarea unor piese vestimentare în cadrul televiziunii.

Aici, fiind foarte apreciată şi bine cotată, şi-a început propriu zis cariera, reuşind să adune ceva fonduri pentru demararea propriei sale afaceri. Pentru început angajează două croitorese, închiriind şi un mic spaţiu în centrul oraşului pentru expunerea creaţiilor sale. Văzând că afacerea ia amploare, directorul îi propune să o finanţeze şi să-şi investească banii în aceasta. Cu banii obţinuţi a început să facă multă reclamă noului magazin, vânzându-şi foarte repede creaţiile, mai ales fiindcă arătau impecabil şi erau confecţionate din materiale de cea mai bună calitate.

Deşi afacerea începuse să prindă amploare, să devină prosperă, muncind însă şi 18 ore pe zi, mai avea până să ajungă în vârful piramidei. Acum se afla într-un moment în care existau persoane a căror existenţă depindea de dansa, de felul cum îşi rezolva problemele, de felul cum se descurca. De acum nu mai putea privi spre trecut, ci doar spre ziua de mâine.

Deontologia managerială este disciplina care studiază ansamblul normelor de conduită şi al obligaţiilor managerilor faţă de persoanele care activează într-o organizaţie, precum şi faţă de cele cu care au contacte personale din afara ei. Altfel spus, ea este ştiinţa comportamentului în afaceri.

Termenul deontologie provine din cuvintele greceşti:

·     deon, deontos = ceea ce se cade, datorie;

·     logos = cuvânt, idee, raţiune, ordine, folosit curent cu sensul de ştiinţă, disciplină.

            Până nu demult el a fost utilizat exclusiv în medicină. În prezent s-a extins şi la alte profesiuni, inclusiv la cea de manager în sfera afacerilor.

Ca metode utilizate în cercetarea, descoperirea, stabilirea şi corelarea normelor de conduită ale managerilor, deontologia se foloseşte de unele rezultate ale psihologiei, ale sociologiei, ale antropologiei, aplicate fenomenelor comportamentale din colectivităţile umane organizate. Relaţiile de conducere în care intră oamenii în orice activitate socială, inclusiv economică, sunt relaţii interumane de natură psiho-socială şi sunt dominate puternic de structura şi calitatea elementului uman, de personalitatea conducătorilor şi a subordonaţilor, de nivelul de pregătire profesională şi culturală ale acestora.

Ca orice altă disciplină din grupul ştiinţelor sociale, deontologia managerială nu stabileşte legităţi sau reguli, care ar putea să fundamenteze previziuni precise, ca în cazul ştiinţelor pozitive. Ea stabileşte norme valabile doar probabilistic, care în practică dau rezultate corespunzătoare şi se confirmă numai în mod statistic, în majoritatea cazurilor şi nu în totalitatea lor. Cauzele acestei situaţii sunt:

·        în primul rând, faptul ca managementul acţionează cu precădere asupra oamenilor, a căror atitudine şi motivaţie sunt subiective şi imprevizibile;

·        în al doilea rând, faptul că relaţiile interumane sunt dependente de un număr foarte mare de factori, mai ales subiectivi, care practic este imposibil să fie depistaţi, măsuraţi şi corelaţi în integralitatea lor, nici chiar cu mijloacele tehnologiei (informaţionale, electronice etc.) moderne.

     Deşi s-au publicat şi în trecut unele lucrări privind căile de a obţine succesul în afaceri sau despre maniere şi etichetă în societate în general, abia în ultimele decenii s-a remarcat legătura dintre comportamentul oamenilor de afaceri şi productivitatea, eficienţa şi profiturile realizate de o companie. Managementul modern se orientează spre sistemele centrate pe om, care presupune o atenţie deosebită acordată cunoaşterii oamenilor sub aspect psihosocial, cu întreaga lor personalitate, soluţionându-le problemele şi tratând oamenii ca subiecte şi nu ca obiecte, astfel încât să se creeze un climat psihosocial pozitiv, singurul care incită, stimulează, mobilizează la muncă, inventivitate şi creaţie.  Când eşti amabil cu ceilalţi, devin şi ei amabili cu tine. Dorinţa de a te face plăcut şi de a face ceea ce se potriveşte cu momentul respectiv este un factor comun în toate profesiile şi afacerile. Respectul faţă de ceilalţi este principiul de bază al comportamentului social ideal.

Oamenii îi admiră pe cei ce manifestă interes faţă de ceilalţi, pe cei care au simţul dreptăţii şi sunt morali în relaţiile de afaceri. Bunele maniere aparţin muncii inteligente şi constau în: o treime din logică, o treime din bun simţ şi o treime din amabilitate, fără a fi incompatibile cu fermitatea în afaceri.

Felul în care comunicăm cu ceilalţi verbal, în scris sau prin gesturi pot întări sau distruge o carieră personală, o companie, negocierile cu colaboratorii, relaţiile cu subordonaţii sau şefii, clienţii sau cu publicul. O comportare adecvată contribuie în interiorul organizaţiei la:

·        stabilirea bunelor relaţii între oameni;

·        ridicarea moralului angajaţilor;

·        creşterea productivităţii şi eficienţei grupurilor de muncă; iar în exteriorul ei la:

- formarea unei bune impresii asupra clienţilor şi furnizorilor;

- crearea unei imagini favorabile a firmei;

- creşterea reputaţiei firmei;

- caracterizarea de “clasă înaltă” a companiei;

- atragerea partenerilor de afaceri;

- încheierea de afaceri bune;

- obţinerea succesului personal şi al companiei.

O comportare neadecvată, lipsită de conştiinciozitate şi de atenţie, indiferent dacă provine din neglijenţă, neatenţie sau ignoranţă, poate costa pe manager promovarea sau chiar slujba, iar pe companie piaţa şi profitul.