Un model de evoluţie este o construcţie a omului social în căutarea homeostaziei înaintării în lupta cu incertitudinile evoluţiei, „zgârcenia“ naturii, cu nedreptăţile oamenilor şi cu neajunsurile vârstei.

          Fiecare dintre construcţiile imaginate şi puse în operă de omul social de-a lungul vremii poartă cu ea spiritul gândirii acelor timpuri în care se află cuibărite valorile tradiţionale, ca instituţii ale durabilităţii de sens, valorile cunoaşterii şi pedagogiei educaţiei, experienţa de viaţă activă, credinţa în certitudinea speranţei şi tot ceea ce reprezintă raportarea fiinţei umane la ceva superior ei, la o forţă încărcată cu energia echilibrului, armoniei părţilor ce compun întregul viu comun, al microcosmosului în care coexistăm şi ne succedem.

Constantin Popescu

Republica Moldova a fost condusă, timp de doi ani (1998-1999), de o coaliţie politică de centru-dreapta, în care populaţia şi-a pus mari speranţe de accelerare a reformelor democratice şi de edificare a statului de drept, după o perioadă de stagnare impusă de guvernarea agrariano-interfrontistă a „feudalilor roşii”.[1]

Crearea Alianţei pentru Democraţie şi Reforme (ADR) „a fost un act istoric bine gândit şi justificat. Peste ani, se va vedea mai profund importanţa acestei Alianţe pentru Republica Moldova” şi România – (n.n.), avea să afirme unul dintre liderii[2] acesteia.

Din păcate, această şansă istorică nu a putut fi fructificată pe deplin de noua putere instalată, deoarece forţele revanşarde, criptocomuniste şi rusofone, grupate în jurul preşedintelui Petru Lucinschi, al Partidului Comuniştilor şi, chiar, al unei componente a coaliţiei de guvernământ ( F.P.C.D.) s-au regrupat şi şi-au făcut un obiectiv fundamental din înlăturarea de la conducere a coaliţiei de centru-dreapta.